Ceai Iarba Mare vrac este recunoscut pentru proprietățile sale deosebite în stimularea digestiei, favorizarea expectorării și menținerea sănătății tractului respirator superior.
| Efecte: | Ceai Iarba Mare vrac Caracteristici generale Ceai Iarba Mare vrac: Acest lucru are o influență negativă asupra întregului corp și, cel mai adesea, afectează digestia, absorbția nutrienților și mucoasa gastrică și intestinală. Astfel, digestia, în special pe fondul unor dezechilibre la nivelul microbiotei intestinale (intoleranțe), dar și a unor dereglări de natură hepatobiliară („bilă leneșă”, „ficat gras”) sau pancreatică (producție insuficientă de enzime), poate avea de suferit, afectarea sa devenind evidentă odată cu apariția balonării, meteorismului, arsurilor gastrice asociate sau nu cu reflux gastroesofagian, a stărilor de greață, inapetență sau a poftelor alimentare exagerate. Nevoia menajării sistemului nostru digestiv, în care funcțiile hepatobiliare și pancreatice au un rol major, devine și mai evidentă în perioadele stresante când nu putem avea mese regulate, de sărbători, când consumăm alimente grele și după episoadele de post, când facem trecerea de la o alimentație restrictivă la una mai permisivă. În plus, ficatul și colecistul au nevoie de protecție și susținere pentru a se regenera și după abuzul de alcool, lipsa de somn, fumat, intoxicarea cu anumite substanțe, în perioadele de convalescență sau dacă urmăm anumite tratamente medicamentoase care suprasolicită funcția de detoxifiere a acestor organe. De asemenea, expunerea constantă la medii în care calitatea aerului este scăzută (fumat pasiv sau activ, trafic intens, lucrul în laboratoare și fabrici de textile, panificație, ciment, expunerea la diverși factori alergeni, aerosoli sau compuși organici volatili etc.) poate cauza slăbirea imunității locale și iritarea și inflamarea căilor respiratorii și a plămânilor. În timp, pot apărea efecte marcante asupra sănătății aparatului respirator precum îngustarea și rigidizarea căilor aeriene, fapt ce poate îngreuna respirația, cauzând tuse și disconfort. Așadar, traiul în medii în care aerul este poluat are o influență negativă asupra întregului organism, dar cu precădere asupra sistemului respirator, acesta fiind la interfața directă cu aerul pe care îl inspirăm. Afectarea acestui sistem se manifestă, cel mai adesea, printr-o capacitate redusă de efort, dificultatea de a respira (respirație rapidă, superficială), dureri în piept, tuse, concentrație scăzută a oxigenului în sânge, oboseală cronică și o scădere a rezistenței față de diverși agenți patogeni. Nevoia protejării aparatului nostru respirator devine și mai evidentă în lunile de iarnă („anotimpul virozelor”) sau primăvara („sezonul alergiilor”) când imunitatea este și mai solicitată. Curele cu ceaiuri și suplimente pe bază de plante cu efect spasmolitic, digestiv, secretolitic, colecistokinetic, antitusiv și antiseptic, precum Iarba-mare, pot fi o soluție naturală și eficientă de a susține procesele digestive și de a calma și elibera căile respiratorii. Mai mult, datorită prezenței compușilor cu acțiune antiseptică în infuzia de Iarbă-mare, aceasta este foarte indicată și în distrugerea microorganismelor patogene de la nivelul tegumentelor sau mucoaselor. |
|---|---|
| Compozitie: | Ingrediente Ceai Iarba Mare vrac: Detalii Ceai Iarba Mare vrac: Pentru realizarea Ceaiului de Iarbă-mare, au fost folosite plante nemodificate genetic, obținute preponderent din flora spontană a țării noastre. Rizomii și rădăcinile de Iarbă-mare (Inulae rhizome cum radicibus) au fost recoltate manual toamna (septembrie-noiembrie), îndepărtându-se părțile aeriene și rădăcinile seci, apoi acestea au fost spălate, tăiate în fragmente și uscate la temperaturi menajante, păstrându-și, așadar, proprietățile benefice. Nu au fost folosite tratamente chimice sau iradiante. Ceaiul de Iarbă-mare este recunoscut pentru proprietățile sale deosebite în stimularea digestiei, favorizarea expectorării și menținerea sănătății tractului respirator superior. În plus, compușii activi (de ex.: inulină – 40-50%, lactone sescviterpenice – izoalantolactonă, alantolactone; triterpene – fridelină, damaradienol; uleiuri volatile – helenină, substanțe fitoncide, stigmasterină, umbeliferonă, principii amare ș.a.) din rădăcinile și rizomii de Iarbă-mare contribuie și la: ușurarea respirației prin fluidizarea secrețiilor bronșice, relaxarea musculaturii netede și calmarea episoadelor de tuse, relaxarea sistemului nervos, protejarea împotriva microorganismelor patogene (în special bacilul Koch, Tricophyton mentagrophytes, Epidermophyton spp.), modularea răspunsului imun, stimularea secreției bilei și evacuării sale în duoden, protejarea ficatului prin reducerea congestiilor hepatice, combaterea paraziților intestinali, calmarea durerilor articulare, îndepărtarea toxinelor metabolice și a excesului de apă din organism pe cale urinară. Pe scurt, printre virtuțile ceaiului de Iarbă-mare se numără acțiunea: expectorantă, secretolitică, antispastică, antitusivă, tonică, stomahică, digestivă, coleretic-colagogă, antiinflamatoare, carminativă, sedativă, antiastmatică, analgezică, imunomodulatoare, antireumatică, antihelmintică, antilitiazică, bacteriostatică, antimicotică și diuretică. Extern se poate folosi pentru: calmarea durerilor în gât, a hemoroizilor, pentru îngrijirea pielii și scalpului datorită proprietăților antiinflamatoare, emoliente, antimicrobiene, tonice și astringente. Prezentarea compușilor activi: Iarba-mare este o plantă medicinală folosită din cele mai vechi timpuri sub diverse forme de preparare empirice. Aceasta era cunoscută în Antichitate, denumirea științifică a speciei (helenium) provenind de la Elena din Troia, crezul popular fiind acela că planta ar fi răsărit pe locul în care lacrimile acesteia au căzut. Sacră pentru celți, Iarba-mare era asociată cu elfii și zânele. Specia era folosită și de către strămoșii noștri daci care o numeau „ribbrastilă”, „bruscălan” sau „brustan”. Cel mai adesea, aceasta a fost folosită pentru calmarea durerilor de cap și combaterea problemelor respiratorii (oftică – tuberculoză, lungoare – febră tifoidă, nădușeală – răceală). Astfel, pentru tuberculoză, era folosit rizomul plantei, ras și amestecat cu miere, sau băutura medicinală obținută prin fierberea plantei în vin alb. Virozele erau combătute prin consumul decoctului din rizomi uscați. De asemenea, planta a fost utilă și pentru calmarea durerilor de stomac, rizomul acesteia fiind plămădit în rachiu pentru obținerea unui tonic digestiv. Extern, rădăcinile de Iarbă-mare erau pisate și amestecate cu zeamă de Varză pentru a fi folosite contra scabiei. În fitoterapia modernă, produsele obținute din rădăcina acestei plante se remarcă prin proprietățile fitoncide, în special asupra bacilului Koch, dar și a unor specii de fungi. De asemenea, rădăcina tuberizată și restul rădăcinilor sunt bogate în inulină (40-50%) și alți polimeri ai levulozei. Ca fapt divers, denumirea de „Inulină” provine chiar de la denumirea științifică a acestei specii (Inula helenium), acest compus fiind identificat pentru prima dată în anul 1804 de către cercetătorul neamț Valentin Rose. Inulina este denumirea generică pentru un grup de polizaharide regăsite în multe specii de plante. Acestea folosesc inulina ca mijloc de depozitare a energiei, pentru rezistența la secetă sau pentru protecția împotriva înghețului, creându-și rezerve la nivelul rizomilor, tuberculilor sau a rădăcinilor. Produsele bogate în inuline stimulează proliferarea speciilor de Bifidobacterium la nivelul intestinului gros, având acțiune prebiotică. De asemenea, acestea cresc gradul de absorbție al ionilor de calciu și, posibil, al celor de magneziu, fapt ce contribuie și el la susținerea microbiotei intestinale benefice. Mai mult, acest tip de carbohidrați sunt tolerați și de către persoanele cu diabet, fiind o alternativă naturală și sănătoasă în alimentația celor care au probleme cu glicemia și suferă de sindrom metabolic. Din punct de vedere nutrițional, Inulina este considerată o fibră solubilă, cu un grad de îndulcire mai mic decât al zaharozei (35%) și un gust asemănător acesteia. Astfel, preparatele pe bază de Iarbă-mare sunt recomandate pentru efectul lor benefic asupra digestiei, având un efect: stomahic, colecistokinetic, digestiv, carminativ și hepatoprotector. Acestea stimulează secreția salivară, gastrică și intestinală, optimizând digestia și decongestionând ficatul. De asemenea, derivatele din Iarbă-mare influențează tonusul musculaturii netede calmând spasmele de la nivelul tractului respirator și al intestinelor, calmând episoadele de tuse și reglând peristaltismul intestinal. Mai exact, Helenina și uleiurile esențiale conținute acționează asupra secrețiilor bronhice, având efect expectorant și spasmolitic, această plantă ajutând la calmarea senzației de disconfort de la nivelul căilor respiratorii, reducând inflamația și crescând imunitatea locală. În plus, alantolactonele conținute de către Iarba-mare îi conferă acesteia și proprietăți antihelmintice, antilitiazice și diuretice. Ele ajută la combaterea paraziților intestinali și susțin detoxifierea organismului prin eliminarea toxinelor metabolice și a excesului de apă din țesuturi pe cale urinară, acționând asupra epiteliului renal și mărind cantitatea de urină eliminată în timp. Trebuie menționat faptul că prin diureză, sunt favorizate nu numai eliminarea apei, ci și cea a azotaților și a clorurilor. Acest lucru contribuie la prevenirea formării calculilor renali sau biliari. Nu în ultimul rând, derivatele din Iarbă-mare au și un efect sedativ general. Extern, preparatele pe bază de Iarbă-mare ajută la creșterea sănătoasă a părului, dezinfectează și curăță eficient tenurile grase și este adjuvant în dermatită seboreică, ulcer varicos, hemoroizi, reumatism sau eczeme. |
| Mod de folosire: | Mod de utilizare Ceai Iarba Mare vrac: Extern: sub formă de decoct din 2 linguri de rădăcini la 250 ml de apă, se fierbe 10 minute și se poate folosi pentru: gargară, comprese, cataplasme, spălături locale, îngrijirea căilor respiratorii, a pielii și a părului. |
Recenzii
Nu sunt recenzii